Romanul de dragoste are ca subiect central pe tânărul student Mircea, care se confruntă cu situaţii inedite în relaţiile sentimentale, trăite și expuse cu intensitate.
Acţiunea începe prin prezentarea tânărului student şi a momentului de întâlnire cu Cristina, care va deveni un personaj cheie în desfăşurarea întregii acţiuni. Mircea, un tip echilibrat şi încrezător în propriile sale forţe, se găseşte într-un moment de maximă intensitate, prin trăiri sentimentale împreună cu Cristina, şi în acelaşi timp, îşi analizează propriul drum în viaţa alegând o carieră, care mai târziu îl va duce în alte părţi de pe continent.
Scenele de dragoste sunt complete, marcând o relaţie dintre doi tineri care cad pradă emoţiilor puternice, neştiute până atunci, atât prin intensitate cât şi prin sentimentele avute la un nivel maxim de dorinţe şi pasiuni. Mircea caută răspunsurile necesare acţiunilor ce se derulează fără piedici şi într-un ritm emoţional ameţitor. Bucuria vieţii se întâlneşte cu raţiunea adultului, care îşi doreşte o carieră de succes.
Un moment important al romanului este dat de suspiciunile care apar în relaţia celor doi, culminează cu o despărţire bruscă, neînţeleasă de nici unul dintre ei, dar aproape necesară privind motivele care au declanşat-o. Lupta care se dă în propria lui minte îl transferă într-o zonă incertă, din punct de vedere emoţional, iar celelalte iubiri care apar în viaţa lui le consideră pasagere, până la o mult așteptată dragoste adevărată.
Un accident personal îl determină pe Mircea să-şi reconsidere planurile, se redefineşte ca adult. Fiind structural un tip sentimental, e convins că persoana pe care o iubeşte primeşte întreaga lui trăire emoţională.
Romanul conține un șirag de expuneri de situaţii fireşti şi uzuale, întâlnite în viaţă, definește acţiunile personajelor ca fiind, pe de-o parte uşor identificabile cititorului, şi pe de altă parte inedite, interesante prin modul de analiză şi evoluţie a personajului principal Mircea.